Absolventa Facultății de Drept, Daniela Trifoutan – Ella, care a devenit o cunoscută solistă de muzică ușoară și populară în Belgia, anunță că își va lansa de Ziua Îndrăgostiților o nouă melodie, informează businessphilosophy.ro.
„Sunt o fată simplă, din Chișinău și am crescut într-o familie de profesori, într-o casă modestă, dar plină de căldură, respect și iubire. Nu am avut bogății, însă am avut ceva mult mai rar: părinți care m-au crescut cu sufletul curat și cu încrederea că pot visa.

Muzica a fost limbajul meu încă din copilărie. De la trei ani cântam prin casă pentru toată familia, fără să știu ce înseamnă scenă sau aplauze. Eram doar o fetiță mică, cu vise mari. Am iubit muzica pop, muzica rusească și internațională, iar mai târziu am descoperit muzica populară și bucuria de a cânta pentru oameni, la evenimente, la concursuri, la școală, colegiu și universitate.
Eram timidă, dar familia mea m-a învățat să am curaj. M-au învățat să fiu printre oameni, să dăruiesc, să cred că vocea mea poate atinge suflete”.
“În timp ce mintea mea analiza legi, sufletul meu cânta”
Spusă chiar de ea, povestea de viață a Danielei pare o melodie de suflet, dar pigmentată cu realism și determinare.

„Pentru că am fost mereu sensibilizată de adevăr și dreptate, am ales să urmez Facultatea de Drept. Am vrut să înțeleg lumea, regulile ei, echilibrul dintre bine și rău. Am făcut practică în judecătorie, printre legi, dosare și tăceri grele. Acolo am învățat ce înseamnă responsabilitatea, rigoarea și greutatea deciziilor. Dar tot acolo am înțeles și ceva esențial: nu era drumul meu.
În timp ce mintea mea analiza legi, sufletul meu cânta. Am realizat că sunt o fire artistică și că adevărul meu nu se spune în articole de lege, ci în note muzicale. În ritm de melodii mi-am format viitorul. Prin muzică mi-am exprimat dintotdeauna bucuria, dorul și durerea.
Până la 18 ani, viața mea a fost simplă și liniștită . Apoi, într-o singură clipă, s-a rupt în două. Atunci l-am pierdut pe tatăl meu.
Într-o zi eram copil, în ziua următoare a trebuit să fiu adult.
Tatăl meu fusese plecat ani întregi în străinătate. A plecat din nevoie, pentru că salariul de profesor nu putea susține o familie. Deși ne-a lipsit fizic, iubirea lui nu ne-a lipsit niciodată. A fost prezent prin voce, prin grijă, prin sacrificiu. A fost cel mai bun tată pe care l-aș fi putut avea.
Pierderea lui m-a durut mai mult decât pot spune cuvintele. Durerea nu m-a întrebat dacă sunt pregătită. M-a lovit și m-a schimbat. Dar, paradoxal, nu m-a oprit. M-a împins să plec.
Am ales străinătatea nu pentru că era ușor, ci pentru că acolo nimeni nu știa cine sunt și nimeni nu avea așteptări de la mine. Doar eu.
Am muncit. Am plâns. M-am simțit singură. Dar n-am renunțat. Pentru că am învățat devreme că viața nu-ți oferă pauze, dar îți oferă alegeri.
Eu am ales să merg mai departe.

Astăzi cânt în Belgia și împrejurimi, la evenimente private și concerte. Am o trupă, colaborez cu artiști și continui să fac ceea ce am simțit mereu că este menirea mea: să bucur, să alin și să vindec prin muzică.

Nu sunt aici doar ca să cânt. Sunt aici pentru fata de 18 ani care și-a pierdut tatăl, dar nu și visul.
Și pentru toți cei care cred că durerea te poate distruge — eu cred că te poate construi”, a declarat Daniela.